Sitting on the fence: asociație profesională sau comunitate profesională?
O carte-(multi)interviu – Vă place dreptul?, publicată în 2019 la C.H. Beck și rămasă, la fel ca multe alte cărți serioase, aproape neobservată de publicul larg – mi-a oferit ocazia de a spune unor lucruri pe nume cu privire la lumea extrem de complicată a dreptului românesc. Inter alia, am remarcat o scindare a doctrinei juridice românești, ca efect al unei anumite neconectări a „doctrinei academice” la problemele concrete (și, uneori, prozaice) ale practicii, tendință la care membrii corpurilor profesionale au răspuns auto-poietic, generând, cu titlu de „doctrină non-academică”, un suport teoretic al soluțiilor la chestiunile cu mize practice proprii unei anumite profesii. Nu cred că este vorba de un proces dezirabil, dar nici nu cred că este ireversibil.
***
Soluția principală a reconectării „doctrinei academice” la problemele practicii, în interesul comun al profesorilor și practicienilor, este colaborarea lor la crearea și validarea comunităților profesionale. Depășirea statutului de „castă” și permeabilitatea reciprocă a mediilor de dezbatere sunt astăzi absolut necesare, în condițiile în care „dreptul-în-vigoare” (adică suma de texte normative și substraturile sale politice, sociale și economice), împreună cu soluțiile jurisprudențiale și comentariile doctrinale, au devenit cantitativ negestionabile. Evoluția de la statutul de grup profesional la cel de comunitate profesională trebuie să fie parcursă acceptând că teoretizările relativizează, problematizările bulversează și criticile destabilizează, pentru că profesia juridică este, înainte de orice, una intelectuală, care rareori are de-a face cu chestiuni elementare, necomplicate și univoce. Profesorii trebuie să găsească în practicieni nu numai publicul (avizat) interesat de producțiile lor științifice, ci și revelatorii veritabilelor probleme sistemice. Practicienii pot găsi în profesori instrumente de decantare a sensurilor în care dreptul este (sau ar trebui să fie) înțeles de comunitatea care îl aplică.
Este momentul ca asociația profesională a juriștilor specializați în materie bancară să devină, în beneficiul industriei bancare, o comunitate discursivă și interpretativă. O comunitate care, reflectând asupra unor chestiuni de interes comun, ajunge la validarea, legitimarea și stabilizarea semnificației conceptelor și mecanismelor cu care operează; care contribuie la fixarea unei „memorii” profesionale, prin formarea unor uzanțe sectoriale al căror conținut acumulat în timp devine general cunoscut și acceptat; care, în fine, reprezintă o voce puternică în dialogurile, amiabile sau litigioase, cu conlocutorii din mediul juridic, dar și din politică sau economie. Puterea acestei comunități este dată de vocea sa colectivă; autoritatea acestei comunități nu poate fi, însă, dată decât de vocile sale singulare.
Întreprinderea numită „comunitatea juriștilor de bancă” nu este deloc simplă. Pe de o parte, sistemul bancar românesc este unul periferic față de centrele financiare internaționale. Instrumentele și mecanismele care fac obiectul „transplanturilor legale” în domeniu nu sunt însoțite întotdeauna de valorile și principiile care dau sensul aplicării regulilor, și nici nu găsesc întotdeauna aici mentalitățile care permit aplicarea lor eficientă. Pe de altă parte, „glocalizarea” noastră se manifestă în mod original. Este suficient să amintesc încercările „unilaterale” de soluționare à la roumaine a problemelor legate de supraîndatorarea consumatorilor (insolvența persoanei fizice, darea în plată, conversia creditelor în valută, plafonarea dobânzilor sau a nivelului recuperabil al creanțelor cesionate) pentru a înțelege că nu suntem un model de coerență și convergență normativă. O „comunitate a juriștilor de bancă” ar putea constitui spațiul în care, înaintea normelor, să circule ideile, iar după norme, bunele practici.
***
Am cunoscut asociația „juriștilor de bancă” din România (cu membrii, interesele, uzanțele, ierarhiile, energiile și sensibilitățile ei) cu ocazia tradiționalelor conferințe internaționale anuale ale Asociației Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar-Bancar, organizate în mod constant, timp de peste un deceniu, de Ianfred Silberstein. Aceste evenimente au reușit să aducă împreună, pentru dezbaterea unor probleme de actualitate și pentru crearea de conexiuni socio-profesionale, specialiști în drept bancar și în ariile conexe acestuia, din România și din străinătate, atât din sistemul financiar-bancar, cât și din mediul academic sau alte medii profesionale. Am încercat, la rândul meu, să ofer acestui public exigent atât un cadru de dezbatere a problemelor cu care se confruntă, prin organizarea conferințelor de drept bancar ale Facultății de Drept din Timișoara, cât și o (modestă) contribuție la această dezbatere colectivă, prin intervențiile la aceste conferințe, dar mai ales prin cărțile pe care le-am scris sau coordonat și prin studiile pe care le-am publicat în tot acest timp. Cunoscând, de multă vreme și din diverse contexte, numele care, preluând mandatul conducerii destinelor Asociației, și-au asumat misiunea de a o dezvolta și consolida, sunt convins că au forța și ambiția necesare pentru a o transforma într-o veritabilă comunitate.